Vesti bune!

M-am mutat pe blogspot.

WWW.CIURIK.BLOGSPOT.COM

07.06.2010 – Dupa prima intalnire cu o nota din al doilea semestru…

Mda…mult timp. Foarte mult timp care a trecut lasand cateva pe langa.
Incepem cu tura din weekend din Crai (yeah baby!!!).
A fost stabilita de miercuri, era incert daca va fi de una sau doua zile, era clar ca merg, clar ca mergem cu Smendre cu duba (first ride) si clar ca as fi stat 2 zile pe munte, intr-un fel sau altul.
Intalnirea fu la 8 la gara, iar participantii au fost urmatorii: Eu, Smendre, Iuli, Gabi, Victor, Timea, Oana si Andrei. Supertare mersul in duba (VW T2 din ’83 parca), fiabilitatea acesteia si sentimentul conferit.
Dati jos in Plaiu Foii, urcam pana la refugiul ascuns (refugiul sperantelor) iar apoi dam in sus pana in creasta prin valcelul cu fereastra. In creasta ne separam de Timea, Oana, Victor si Andrei astfel ca am ramas doar 4 sa cautam refugiul din grindul speo. L-am cautat noi mult si bine…foarte mult si bine, asta dupa ce am parcurs bucata din creasta Ascutit – La om. Vremea a fost toata ziua la fel – temperatura perfecta, umiditate maxima si ceata cat cuprinde.
Dormit-am noi stim noi unde – foarte tare frate – am vazut avenul din grind – cel mai mare aven din Romania (aven = o pestera ingusta si verticala) – explorat pana la -450m.
Duminica dimineata, trezit, mancat, adunat coji de castravete aruncate pe jos, luat apa din la piezuri, urcat pana-n creasta, coborat pe la lanturi, facut cunostinta cu 2 refugii ascunse. Voi incerca sa nu dau detalii despre unde sunt acestea ci sa dau detalii despre cum este pana la acestea. ESTE FOARTE ABRUPT! mi-a fost foarte foarte foarte frica, a trebuit sa cobor asigurat o saritoare. cu toate astea, insa, este minunat, este fabulos, este incredibil, demn de o poveste scrisa de cineva care poate sa scrie(asa cum trebuie).
Colac peste pupaza, tura superba, m-am descurcat minunat cu echipamentul meu rudimentar dar complet si…noroc cu vremea. Tura s-a terminat cu o bere in Plaiu Foii, noi 4, Dani si Geta.

Revenind la cele de dinainte, ramas-am la marti, miercuri m-am dus cu bicicleta spre Brasov…atat de tare mi-a placut acasa incat joi, dupa cursuri, am dormit putin si am suit bicicleta in tren cu directia Predeal – Am avut “placutele” surprize de a constata ca mi s-a futut furca si ca un cineva mi-a desumflat roata spate…supeerb! fugi la gara(la propriu), ia casca de la Bogdan, cauta vagonul de bicicleta (constata ca nu mai e – a fost cu trenul de 1), da-te jos in Predeal cu speranta ca nu ai roata sparta si cauta un loc unde sa umflii roata…detalii detalii.
Mers struna pana-n Sinaia. Acolo ma pun pe-o banca, mananc niste biscuiti si portocale si sunt abordat de catre un nene care ma felicita frenetic deoarece purtam casca – cumva ciudat, insa ma gandesc ca la un moment dat si eu as putea felicita pe cineva care face un lucru foarte bun…dar…mai e pana atunci – poate la batranete voi parea si eu un batranel ciudat care felicita lumea si ii lauda si ii admira – acum n-am curajul.

Inc-un colac, inc-o pupaza, ajung acasa in 5 ore de la Bv la Tgv.
Ma bucur foarte tare sa vad fetzele familiare si ma pun direct sa joc niste fotbal cu Scott la liceul 5. Ajungem acolo si observam ca erau numai copii (toti stiau sa injure mai bine ca mine insa toti erau copii). Jucam ceva vreme si apoi ne cearta cei mici ca suntem prea mari…intr-adevar, eram prea mari insa eu doar acum realizez cat am crescut, realizez ce insemna sa joc cu oameni muult mai mari ca mine si sa nu am nicio sansa impotriva lor – si totusi ii respectam

Vineri – zi de odihna si cugetare – am fost sa platesc diverse dupa care am iesit cu Stojan p-afara (eu am avut initiativa de a-l chema). M-am simtit minunat in prezenta lui si mi-am reamintit de ce suntem prieteni si nu doar fosti colegi. Ziua cu el s-a terminat cu un CounterStrike pe cinste, impotriva botilor ca altfel imi rupea curu’ si cu doua clatite de la muma-sa (sar’na).
Dupa Stojan, pe la 4 si ceva, bere cu PCV’s si apoi urma sa mergem la karaoke…4 the 1st time.
Dupa 4 beri, merem acasa, mancam, vorbim cu Denisa sa ne intalnim la karaoke, ne intalnim prin centru, ajungem in Smiley Pub, bem foarte foarte mult…si ne distram la maxim…atat pot sa zic desi au avut loc mult mai multe.

Acasa ajungem pe la 3 spre 4…de trezit ne trezim pe la 8-9, mergem la fotbal, constatam ca suntem singuri pe-un gazon netuns, dam cateva picioare la minge, atenti sa nu ne doara capul prea tare si apoi o zbughim in casa.
La 12 mergem in parc sa jucam Frisbee, o facem, mai relationam putin…si relax tatii… dupa Frisbee, am bagat un baschet 2v2, eu cu cristi, scott cu aaron, ne-au tabacit curul calumea, apoi au venit 2 indivizi si am bagat un 3 v 3…iar mi-am luat-o, am jucat putin si-n ploaie de vara si apoi am plecat acasa…
Pizza green, condus fete acasa, drum spre casa, SOMN TATI!!!

Duminica am mers din nou la unitate, in speranta ca vom gasi terenul tuns si oameni jucand…draci. Bagam un 2 v 2 pe-un teren de 6m latime, lesinam destul, merem la mamaie bem un vin, revenim, jucam iar si apoi vin ceilalti sa jucam pe terenul mare…ne-am strans de 3 echipe 6 v 6 am jucat o gramada si apoi am plecat acasa, ideea de baza e ca n-am reusit sa dau decat un gol din foarte multe ocazii…varzaaaaa aaa aaaa

Luni dimineata, autobuz…scoala, si toate cele au devenit rutina despre care nu cred ca merita prea tare sa vorbesc…

As putea sa mai adaug, despre scoala vorbind, aceea ca marti am fost luat prin surprindere de colocviul la ELMEC si ca azi am obtinut numai nota 9 la Examenul la DT…nota care sper s-o maresc saptamana viitoare…la 2nd try
Pana peste multa vreme de acum incolo, multa vreme incarcata de mecanica statica….Numai bine!

25.05.2010 Sumar…acasa

OK…deci am ramas la speranta ca as putea sa plec cu bicicleta acasa.
Am reusit s-o fac. Am urcat bicicleta in personalul de Bucuresti, am coborat in Predeal (desi luasem bilet pana in Sinaia) pentru ca trenul avea de gand sa stationeze in gara Predeal 40 de minute…yeah right.
Este o coborare ideala din Predeal pana in Sinaia, asta daca nu te uiti dupa Anton in autobuz si pici in şanţ, atunci devine doar foarte foarte misto.
Despre primul drum Brasov – Targoviste nu mai sunt multe de zis, decat faptul ca am urcat Paduchiosul destul de lejer iar dupa Cota 1000 totul este minunat…coborare mirifica.
Dupa Glod m-am intalnit cu frate-meu si am bagat bicicleta in masina si, usor, usor am ajuns acasa.
Ajuns acasa, am observat dezastrul din casa propriu zisa, dezordine si toate aruncate unde si unde, ciment pe jos, mancare de caini si toate cele, asta doar pana sambata dimineata cand am pus covoarele si acum arata si casa mea ca o…casa, cel putin 50% normala.
Timpul m-a zburat direct in ziua de sambata cand m-am dus la Valahia sa-l iau pe Scott, superbaiat, super-superbaiat!, e un american care stie sa joace fotbal, stie sa voluntarieze si nu numai. Acum imi pare rau ca plec de acasa, dupa ce imi parea extrem de rau ca plec de la Brasov :-<. M-as separa cu cea mai mare placere daca as putea (deocamdata in 2 bucati).
Sambata am stat pur si simplu acasa, am mancat COPIOS!!!!!!, apoi am iesit imediat la un "patrat" cu Scott si cu Cristinel, dupa care, imediat in casa sa vedem finala. Inter a castigat. Mi-am otravit limba cu o tona de sare de pe o punga de 200g de Nutline si apoi direct somn, urma duminica – tura in Leaota cu bicicleta cu Razvan.

Pentru ca scriu si pentru mine (in mare parte pt mine), trebuie sa detaliez catusi de putin aceasta tura:
Aveam tren la 7:54 din Tgv, ne-am cumparat bilete, am intrebat daca putem sa urcam cu bicicletele in tren si ni s-a spus sa vorbim cu nasu'. Nasu' ne-a zis sa ne urcam la clasa I iar apoi a venit in control, ne-a vazut biletele si apoi facea figuri gen…sunteti la clasa I…
Noi, facand pe prostii, l-am facut s-o spuna: "haideti ma, nu ma cinstiti, crede-ti ca mi-e rusine de domnu' ? (un nene fara bilet care i-a dat 1 leu pana la Pucioasa desi biletul costa 3.2 si deja ii devenise sef, iar noi, cei cu bilet eram sclavii care trebuia sa il cinstim) Dupa multe convingeri si chestii gen n-avem schimbat si alte dinastea am ajuns sa ii dam 3 lei pentru care a facut gura mare…MARE!
Ok….ajunsi in Fieni, ii dam usor pana in Runcu, ne intalnim acolo cu varul lui Razvan, Marius, om serios la 30 de ani, cu o bitza supermisto Magellan.
Incepem si pedalam, pedalam, pedalam…ajungem la sfarsitul drumului (drum in stare excelenta) de la poalele Varfului Leaota, pe valea Raciului. Observam pe drum niste chestii (pur si simplu niste balegi transparente, gelatinoase si cu "oo" negre si mici in ele) kinda spooky.
Coborarea a avut loc tot pe unde am urcat, adica pe drumul pietruit si in stare superbuna (de, nu sunt vile ale magnatilor mai sus).
Apoi, ajunsi in Runcu, resetam kilometrajul si ne propunem sa ajungem in Targoviste in numai o ora (insemna o medie de 30km/h), fapt ce nu l-am realizat, ajungand in 1 ora si 15 minute rupti in cur, la figurat ).
Dupa asta, am venit acasa, am dormit, am iesit putin p-afara si somn adanc…
Luni, zi libera, filme…filme si iar filme. Pe la 1 si ceva am plecat la Priseaca cu gandul la niste ping-pong. Am bagat o gramada de ping-pong, am jucat pe pe echipe si pe flotari ). ideea e ca puik n-a castigat niciun meci si deci toata lumea care a jucat cu el in echipa a facut flotari – eu, bgd si cristinel cate 60 (cred) iar radu peste 200. Dupa ping-pong am jucat poker (texas hold'em) si in concluzie am urcat de 40 de ori scarile de la Priseaca (11 trepte destul de inalte).
Ajuns acasa, am mai vorbit cate ceva, am jucat niste septica, macao, tabinet si razboi cu Scott. La cata romana l-am invatat, azi (marti) i-a lasat pe toti masca cu toate cuvintele care le stia si propozitiile care le forma.

Azi, filme, in special "Chuck" si apoi am fost la bere cu multi dintre PCV (Peace Corps. Volunteers) unde m-am simtit foarte bine, atat de bine incat imi cam pare rau ca plec la de acasa (nu-mi pare rau ca ajung la Brasov).

P.S. Carpe Diem!

17.05.2010 – 3 ani de la Tiesto in Piata Revolutiei

Da…pe simtite, pe nesimtite, au trecut 3 ani in care, daca e sa stau bine sa ma gandesc am facut mai multe decat mi-am putut imagina. Am inceput sa merg la munte, am terminat liceul, am luat bacul, am intrat la facultate, am fost voluntar la crucea rosie, am mers pe munte cu Chindia, acum si cu CPNT, m-am mutat in Brasov (probably the best city in the World), am fost in tabere, am facut rapel, am escaladat, am facut lucruri despre care (cel putin eu) nu pot scrie pe blog, mi-am facut prieteni, m-am ingrasat, am slabit, am avut parul lung, scurt, am fost chel, m-am jucat fotbal, baschet, volei, tenis, pititea, alergatea, calcatea…as putea scrie zile intregi despre ce am facut, la fel as putea scrie si despre cele ce nu le-am facut si despre care regret sau nu.

Ideea e ca am reusit (thank god) sa ajung la punctul unde nu mai trebuie sa ma compar cu toata lumea, sa nu mai zic ca-s mai bun ca ala sau mai praf ca celalalt, traiesc cum pot si cum imi place, alaturi de cine nimeresc si impreuna cu cine vreau (sper).

Pentru ca s-a nimerit sa scriu de 17 mai…data care-mi va ramane mereu intiparita in minte din simplul motiv ca e ziua lu’ Bgd azi, trebuie sa scriu ceea ce imi aduc aminte despre concertul de acum fix 3 ani:
aflasem destul de tarziu de concert, era dat de cosmote pe cand ei erau noi pe piata. Stiam ca e in Piata Revolutiei si ca se intra cu invitatii pe care le luai din magazinele Cosmote din Bucuresti. Intr-o zi am sunat la relatii clienti ca sa aflu de unde iau invitatie – in fine, am mers fara invitatii, am ratacit o tzâră prin Bucuresti si am reusit sa cumparam niste invitatii scoase la imprimanta – vreo 15 lei bucata. Intram si asteptam o gramada sa vina maestrul. era o zi de joi, plecasem direct de la liceu, ca participanti erau: eu, maraghimpe, catalinux, bogdan, george, sorin, razvan, cristi, poate si teo…chiar nu mai stiu. Imi aduc aminte ca dupa concert (care s-a terminat pe la 12) nu aveam deloc ce face – concluzie – ne-a luat Adriana si Tomi si Radu sa dormim la ei…ce frumos…eu cu bogdan am mers la tomi, am jucat o gramada de fifa, am dormit cam o ora si apoi am plecat spre…scoala – bogdan avea teza la prima ora, george la a 3-a ora iar eu la a 5-a ora, nu mai stiu cum am facut insa nu am mai ajuns la teza si am ramas cu media neincheiata. Cam atat despre tiesto 17 mai. Cam atat si despre ziua lui Bgd, cam atat si despre rememorare, trecem la lucruri recente.

De pe 10 de cand n-am mai scris…mai nimic…aaa…festivalul european de film, Brasov 2010, centrul cultural Reduta.
Jeudi…primul film…foarte frumos “Vrei sa ne casatoresti?”, film dupa care regizorul, Micha Lewinski a urcat pe scena si a inceput sa vorbeasca despre film si sa raspunda la intrebarile publicului, public timid si…neindraznet – nu si babele care…noroc cu translatoarea ca nu a tradus tot.
Vineri…ah, da, vineri…de’asta toata saptamana “mai nimic”, deoarece am avut superrestanta la TM. A dracu “doamna” Rodica Popescu – va doresc sa n-aveti vreunu de-a face cu profi ca ea pe scurt…multi au picat, putini au luat cinci, eu am scris de 10 mi-a dat 6 iar cei care s-au dus cu flori si au scris de 2 au luat 5 iar cei ce au scris de 5 si au dat flori ghici ce…9 college sweet college! Partea buna e ca am scapat once and 4ever de aceasta scarba de materie.

Despre filmele de vineri pot spune ca au fost agreabile…doar primul )
S-a numit “nu totul depinde de marime…” si o fost draguts….nu dau alte detalii, cine vrea sa se intereseze se intereseaza.
Al doilea s-a numit “iubire si alte crime” si a fost o drama destul de…dramatica si de non-enjoyable.
Al treilea cica ar fi fost cel mai tare din toata seara insa…m-a luat somnul la el. S-a numit “lumea e mare, iar salvarea se afla dupa colt”

Sambata…Tura de bita pana la Curmatura, participanti, eu si Gabi.
Intalnirea la 8 jumate la capat de 5, si apoi traseul: Brasov, Cristian, Rasnov, Zarnesti, Prapastii si am ajuns pana la vreo…10 minute de cabana cand a inceput sa ploua si am decis sa ne intoarcem, macar am apucat sa facem o poza-doua.
La intoarcere, n-a plouat asa ca am decis sa mergem si in Poiana. Dupa putina ratacire prin Rasnov am gasit si drumul de Poiana si am urcat…si am urcat…si am dat de foarte multe muste, de vant foarte puternic (coafura rezista) si apoi…de coborareee!!!!
Pe drum ce-i drept.
Am ajuns la camin, am bagat bicicleta in dus si am inceput sa ne facem baie impreuna =)). Am reusit s-o curat cat de cat, am pus niste ulei de floarea soarelui (nevirgin) la furca…ceea ce i-a dat…moliciune!! uraa!

OK…am mers la film apoi si nu am regretat, Cameleon s-a numit filmul si a fost o productie ungureasca de inalta calitate.
Dupa film am mers la Cornel la Stupini si am bagat niste jocuri de societate (vezi UNO si Rentz) si putina bere (cred ca putina) dupa care pe la ora 5…ne-am bagat la somn. Trezitu-ne-am nu stiu la ce ora si am mancat niste ceapa cu sunca si oo, dar in principal ceapa.

Dupa, am mers la camin si apoi iar la film – MARE GRESEALA!
Am avut “norocul” de a nimeri la un documentar(biografie) a unui mare actor si regizor italian inter si post belic – Vittorio De Sica.
Daca documentarul pot spune ca a fost interesant si informativ…despre filmul ce-a urmat pot spune ca a fost DE CACAT! am plecat dupa 20 de minute! n-am rezistat!

Si cam atat, acum urmeaza toate planurile si tot ce este pentru pregatirea plecarii mele acasa…sper cu bicicleta.

P.S. Ma bucur foarte tare si imi convine coincidenta.
Pentru prima oara in istoria UCL, finala se joaca intr-o zi de sambata, iar pentru prima oara in istoria mea nu sunt acasa in ziua de miercuri, cand trebuia sa se joace finala…just perfect!

10.02.2010 Opt jumate, mort de somn, la ore

Credeati ca ati vazut posturi nasoale?:)) check this out!
Am sa scriu despre absolut nimic, adica despre tot ce am facut eu in aceasta minunata saptamana…m-am dus la scoala si m-am dat cu bicicleta pe dealurile si muntii Brasovului…si cam singurele lucruri care le-am facut au avut legatura cu bicicleta . Nici la munte n-am iesit, nici de invatat n-am invatat desi dau restanta vineri. Am vazut cateva filme si am reusit sa gasesc paine ieftina la carrefour – 74 bani/500g . nici faina nu-i atat de ieftina .

Fun with Dick and Jane si Death at a funeral sunt filmele care le-am vazut si m-au amuzat foarte tare.

Ca sa mai bloggeresc putin, vreau sa scot in evidenta faptul ca mai sunt doar 4 saptamani de scoala, dupa care urmeaza sesiunea, sesiune in care probabil o sa pic la fizica, despre ELMEC inca nu stiu…dar..probabil 2 restante. Nu e acum timpul sa vorbesc despre ce am realizat in anul acesta de facultate, poate nici nu voi vorbi vreodata, insa nu putine, avand in vedere cate s-au schimbat in viata mea.

Eh…tre’ sa plec, am doua laboratoare de Desen Tehnic si nu mi-am facut tema, oare ce ma asteapta?

02.05.2010 Ecomarathon Moieciu de Sus…

Dupa cum spuneam, in weekend a avut loc maratonul de la Moieciu unde CPNT-ul a adus voluntari pentru traseu. Unul din voluntari am fost eu, venit voios pe bicicleta de la Brasov.

Drumul pana acolo are vreo 40 de km si trece prin mai multe localitati…Rasnov, pe undeva aproape de Zarnesti, Bran, Moieciu de Jos si apoi ajungi in Moieciu de Sus. Vremea fu superba, Bucegii, in stanga erau albi pe creste si vai, la fel si Piatra Craiului, in dreapta. Din cate mi-am dat seama, drumul a fost USOR inclinat pana la Bran, ceea ce m-a facut sa scot vreo 2 ore si ceva pana sus in Moieciu, intr-un ritm nu foarte alert. Tin aici sa precizez faptul ca am mers pe drum european (doar cu numele nu si cu calitatea), drum pe care biciclistii nu au voie.

Ajuns acolo, constat ca sunt primul venit din CPNT, nu inainte de Mihai de la Chindia. Dupa cateva minute apar si Vladut cu Nicu, dupa 90 de km de offroad…pe ei se vedea mai mult noroi decat piele.

Ok, vine seara, ne stangem pe niste bancute la locul destinat noua, stam la povesti, chestii, trestii, somn!
Noaptea mi-au ingetat picioarele in sacul de dormit…Victor mic zice ca tremuram ca piftia dar nu il cred.

Dimineata, toata lumea-n mare graba, eu cu dulciurile mele, asteptam sa vad in ce post sunt si ce-am de facut. A reiesit ca voi sta cumva singur aproape de Cheile Gradiestei si ii voi ghida pe participanti pe directia cea buna. Toate bune si frumoase se da startul, ma duc, admir postul meu, ma reintorc sa-i vad pe cei ce termina prima bucla si observ ca primul, cel care a si castigat marathonul, avea avans destul de mare fata de primul om de la cros…foarte tare omul. Pălici îl cheama.

Cat am stat eu acolo n-a trecut niciun cunoscut si apoi m-am intors la postul meu, am asteptat si au venit, cum ne cum, au trecut ceva oameni, dupa care apare si Balan (estimasem eu in primii 15), apoi Cornel, Iuli si Mihai.
Faptul intamplat mai sus de mine se putea intampla doar in Romania: o familie de oameni DISPERATI s-au gandit ca nu le-a cerut nimeni voie sa treaca maratonul pe la ei prin curte (impropriu spus curte, era un deal foarte abrupt fara vreo constructie pe el, deci un teren) si au decis sa rupa marcajele, sa construiasca garduri si sa puna afise cu proprietate privata, va rugam ocoliti (marathon inseamna 140 de oameni care alearga prin diverse locuri, nu 2000 de oameni care arunca gunoaie pe la ei prin curte)

In fine, trec toti, se termina, rezultatul: 1.Pălici 3:49 8.Balan 4:45 ??.Cornel 6:08 ??.Iuli 6:15 ??.Mihai 6:20. Trecem in centrul de ecologie montana, curtea in care ni se aflau corturile, mancam “pasta party”, bem “cucu land”, ne strangem in jurul focului, incepe un prodigy sa zdrangane din chitara…12 ani…genial, sunetul muzicii o trezeste pe Oana care vine sa participe si ea la maratonul ei…muzical. Ne-a incantat ore bune si ea si Grasa (nu stiu de ce i se zice asa), am baut apa sfintita(a.k.a holy water, apa de foc, fanta, tuica), cucu land, vin si bere. De mancat am bagat de toate, ajunsesem la concluzia ca am mancat in continuu de la 9 pana pe la 12.
S-a facut remarcata si aparitia “motorului Chindiei”, Maria si Mihaela, alaturi de capo di tutti capi, Mihai, care, insa, au plecat inainte de stingere.

Seara ce tocmai trecu’ m-a facut sa realizez ce viata frumoasa am, fara performanta, fara a excela, fara griji (desi mi-era ca merg la brasov pe langa bicicleta – m-am trezit cu roata spate sparta dupa ce i-am dat bitza lui Iuli -ssshhhh, nu stie ca el mi-a spart-o ) ), fara bani, doar cu un petec de cer liber si niste timp sa ma reconsider.
Multi viseaza un foc de tabara si-o chitara calda intr-o noapte de…1 Mai insa primesc doar un foc din carbuni, un gratar de fier si niste animale taiate si puse pe el, ma bucur nespus ca am reusit sa am un 1 Mai minunat, n-as fi reusit fara CPNT, Multumesc.

This morning got off nasty. M-am trezit cam tarziu, dupa ce plecase Dani care trebuia sa ma duca in Zarnesti si sa iau trenul de acolo…cu bitza, frumos din partea lui sa-l roage pe Balan sa m-ajute cu pana…
Pana la urma, am reusit cam singurel, mi-a dat Bostan niste petice, chei si pompa pentru a rezolva pana, multumesc nespus!
N-as fi reusit, ce-i drept, fara spuportul moral al Andei.

Bineinteles, am uitat sa vorbesc despre tura de Joi. Am fost cu Bogdan pe bitze pana aproape de Poiana, pe drumul vechi, din cate am inteles, dupa care am coborat pe poteca….o poteca pana in stechil si apoi tampa si jos in brasov.

Nu stiu daca e sau nu greu insa a fost foarte tare!!! prima oara cand m-am dat la vale pe radacini, stanci si toate cele aferente unei poteci montane \:D/ supertare. Pe acea poteca am inteles de ce trebuie bicicleta scumpa insa, spre mirarea mea, a tinut DHS-ul, a fost la fel de bun dupa ce-am terminat tot traseul.
Despre mine nu pot spune acelasi lucru deoarece am luat o cazatura de toata frumusetea, si tot riscul. Pe serpentine, m-am avantat cam in fata sa vad de ce a oprit Bogdan si hop la vale, nu in cap, nu in fund ci topaind cu stangul si cu dreptul prins intre cadru si ghidon. Norocul a facut sa nu imi rup piciorul si tot norocul a facut sa ma opresc pe poteca, la cativa cm de o cadere mult mai urata. Urmele le am pe picior si ele inca ustura, trec ele, experienta ramane, de neuitat!

P.S. “nu cer decat un petec de cer liber si sa am timp sa ma reconsider in loc sa ma desconsider” e un inceput intr-o melodie numita “fericit”.

28.04.2010 – Bitza la Brasov

1. Nu, nu este bitza cantaretul ci bitza = bicicleta.
2. Da, scriu in loc sa ma uit la meci deoarece am aflat ca iar e 10 v 11 si nu sufar meciurile astea. O sa fie o finala frumoasa Inter – Bayer pe Santiago Bernabeu.

Scriu pentru ca am o memorie elefantica. Cui nu-i place sa nu citeasca, nu rog pe nimeni sa citeasca, scriu si pentru mine, poate voi citi cu nostalgia draga-mi candva.

Scriu pentru ca trebuie sa scriu ca am venit cu bicicleta de la Targoviste, m-a prins ploaia si toate cele.

Sa-ncepem…
Nu stiu cu ce sa-ncep dar o voi face cu ceva mai..fain oleaca.
Joi seara, am avut de ales intre somn si alergare si am ales alergare, slava prietenului invizibil! Am alergat pentru prima oara pe pista din brasov…e faina desi era uda.
vineri…dimineata cu noaptea’n cap, engleza iar apoi am fost pe la Ovi (m-a atras cu o ciorba de fasole si niste cartofi prajiti – mi-a facut o oferta ce n-am putut s-o refuz, in plus mi-am si scris la DT deci per total o zi reusita).

sambata…tura in moeciu de sus in incercarea de a face traseul din weekendul asta de la maraton.
despre tura pot spune ca a fost destul de obositoare desi am facut doar o bucla si jumatate din cele 3….deci aproape jumate de marathon! gg ciurik!
de asemenea mai pot preciza ca nu am avut dulciuri la mine si am rabdat tot drumul iar la sfarsit ne-au bombardat toti cu ce-au avut – ciococlata, bomboane, sunca, ceapa, paine, turta dulce, napolitane…si ghici ce…dupa berea bauta cu 2 lei din crashma satului aveam nevoie urgenta…in autobuz mi-am dat seama cat de grava-i treaba, noroc ca am adormit \:D/

duminica urma tura cu chindia in Bucegi, pe-un traseu propus de mine :-ss spooky!
din lipsa(sau nu) de idei(sau de curaj), am ales sa urcam pe jepii mari si sa coboram pe la cota 2000. toate bune si frumoase, in tura asta n-am avut mancare si am avut doar dulciuri. am scris si informarea pt cei interesati de detalii, sper sa nimeresc linkul: http://www.groups.yahoo.com/group/atchindia dar probabil ca nu veti putea citi pe el daca nu sunteti membru sau autentificat.

luni – scoala, cadou roxana, pachet de la mama, o tzara de somn si apoi orasel.
marti scoala, biblioteca, scoala, partial, sper sa-l pic sau sa iau nota mare, mai mult sa-l iau, si cam atat. a fost si meci dar m-am enervat ca a dat busaka rosu pe nedrept si…adioo!

miercuri…faina zi. M-am trezit la 5:45 in vederea prinderii autobuzului care, stiam eu ca, pleaca la 6 jumate. in realitate pleca la 6:45. Trecem peste, ajungem in targoviste, facem o vizita surorii, vedem nepoata medeea, plina de prajituri pe la gura ) superamuzanta, dam pe-acasa, vedem pe bubu, toba stanga rupta la masina fratelui, pe mama, pe andra, pe taisia mult prea cuminte si mult mai cuminte ca nebuna de medeea, ma instalez comod la tastatura mea din 2002, iau vreo 3 cantece, le ascult, ma imbrac si plec. unde plecam…aici devine interesant…
Deoarece Bogdan mic mi-a facut irezistibila oferta de a-mi depozita bicicleta la Bv, am ales sa imi aduc bicicleta aici, pentru asta aveam neovie de o zi cu soare, o zi intreaga. Vazand ca marti a fost ok, banuiesc ca miercuri este la fel si iau actiune…azi da!
Toate bune si frumoase, am trecut de Pucioasa in mai putin de o ora, noroc cu un excavator ce mi-a tinut scut de vant si am mers vreo zece minute cu peste 40kmph desi am dat intr-o groapa si era sa-l pierd…da, am dat intr-o groapa care m-a aruncat de pe pedale…nasol dar tipic pentru Romanica.
Dupa Pucioasa, pedalarea a fost faina pana dupa Glod cand a inceput si ploaia. La primele picaturi m-am pus sub un brad bogat in cetina si am asteptat sa vad cum evolueaza starea vremii. Vazand ca nu se schimba deloc, am decis sa merg prin ploaia…slabuta. AM mers ce-am mers, am inghetat, nu mai simteam mainile si, cum ne cum, am ajuns sus la cota 1000, am crezut ca ce-a fost mai greu a trecut si ar fi fost valabil daca ar fi fost zi insorita. pe ploaie este cu totul invers…la uircare te incalzesti iar la coborare te congelezi
coboram aproape la fel de incet precum urcam….fortat!
din nou, cum ne cum, cu chin cu vai, pedaland din “usor” am ajuns si la gara unde ma asteptau 2 , de fapt mai multe surprize.
Prima a fost faptul ca nu puteam sa scot portofelul din buzunar si banii din portofel asa ca pentru a-mi cumpara o cafea a trebuit sa-i dau vanzatoarei portofelul.
A doua a fost faptul ca in gara la Sinaia era Petrica, am stat de vorba cu el si in acest timp dispare rapidul de bucuresti si apare un tren, personal, tip nou. Ma duc sa vad ce scrie pe el…scria bucuresti – brasov – bucuresti. era ora 6, stiam ca trenuri sunt la 4 jumate si la 7:20 deci aveam de asteptat mult. Soarta a facut sa nu trebuiasca sa astept deloc…trenul de 4 jumate a vea intarziere o ora si jumate, exact perfect pentru a ajunge eu la el…karma!
da, faptul ca am prins trenul la fix a fost a 3-a surpriza.

Dau fuga la cpnt, rade lumea de casca mea, aflu ce fac vineri si sambata ca arbitru la maraton, beau o bere pe sitei, duc bicicleta lui bogdan, revin la camin, manc, dush, somn! pa!

P.S. Finala Bayern – Inter. interesanta!

22.04.2010 – Back to the blog

Nu stiu cum trece vremea asa rapid insa s-au facut din nou multe zile de cand n-am mai scris pe blog. Unul din motive este, intr-adevar, activitatea – fapt ce nu ma poate bucura mai tare. Alt motiv ar fi lipsa calculatorului care, iar, ma bucura.

Activitatea a fost…a fost. ) bineinteles ca memoria mea nu mai stie ce-a fost, de-aia prefer sa scriu odata la doua zile, imi mai aduc aminte si niste detalii, niste lucruri exacte care …imi fac viata mai frumoasa.

De cand am venit la Brasov programul a fost ceva gen scoala, somn scoala somn si, din cand in cand, m-am mai intalnit cu cate unu’ altu’.
La capitolul scoala tin sa mentionez faptul ca mi-am luat o tzeapa de zile mari si ca am aflat cand dau prima restanta, dar voi incepe cu capitolul Baicoi

La Bacoi am plecat vineri deoarece tata avea nevoie de mine si eu de …banii sai. Noua tehnica de santaj, vrei bani? hai la munca. Si nu m-ar fi bucurat nimic mai tare daca chiar as fi muncit cumva…dar mereu cand ma duc acolo observ ca tata nu prea mai poate, ca multe zice si putine face, in fine, am reusit in cele cateva ore de activitate sa plantez niste capsuni, niste ceapa, sa sap o brazda MICA! si sa o imbelshughez in arpagic (sper ca asa se scrie) (cel putin jumatate din ea). M-a mai bucurat foarte tare reintalnirea cu catelul de acolo, Archie (prescurtare de la Arhimede – nu stiu cum ne-a venit numele asta in minte dar catelul este adus intr-o zi de catre Marius la noi acasa, l-am crescut de la 500g la15kg si apoi i l-am expediat lui tata la Baicoi, de atunci el duce o viata decenta, uneori in lant uneori liber, cam 50/50). Povesti despre Archie pot sa va spun…cu romanele insa nu am talent la scriere si nu ati intelege mai nimic si nu cred ca vi s-ar parea amuzant. ele sunt insa de genul a mancat x gaini, y iepuri si s-a batut cu z alti caini. Ar mai fi un t – numarul de papuci adus in curte de pe la vecini.

Alta activitate intreprinsa la Baicoi ar fi cei 9 puieti de nuc ale caror radacini le-am dezgropat voios in razele Soarelui torid si din mormanele de gunoaie de la camp…Let’s Do it Romania! (este o campanie lansata intr-una din tarile baltice – bineinteles ca nu stiu care, ce presupune ca intr-o zi, cat mai multi voluntari sa curete romania de toate gunoaiele ei – si aici nu se refera la gunoaiele umane (Porcus turisticus manelaris) multumesc darius pentru termen. pe cine intereseaza este indicat sa dea un mic search pe google intrerupand articolul asta fara sa ma supere). Nucii au fost scosi pentru a fi pusi in vanzare…yeah right. daca o sa zic vreodata ceva si nu o sa o fac, o sa stiti ca de la tata am obiceiului.
M-am mai holbat putin la oltcitul din curte care este superinteresant ca si proiect de licenta. E un minivis de-al meu sa-l transform intr-un chevrolet volt.
Ok…terminand cu Baicoi ajung la Brasov (in vreo 3 ore) cu un accelerat ce m-a costat 9 lei (
Venit-am la Brasov deoarece trebuia sa plec in judetul Bistrita-Nasaud sa numar masini – nu glumesc absolut deloc.
Excursia (mai bine zis munca) in BN a avut loc deoarece un prof ne-a promis ca scapam de practica pe vara, mancam, dormim si ne plimbam pe banii statului daca numaram 12 ore niste masini care trec pe un drum. Mai bine de atat nu putea sa ne atraga sa venim la ceea ce avea sa fie un calvar foarte foarte amuzant. Am plecat cu un autocar si 3 masini din fata corpului M, am facut vreo multe (cca 5) ore pana in localitatea Teaca unde ne-am cazat la o pensiune superfrumoasa.
Am fost primiti cu o friptura de porc la gratar cu niste cartofi prajiti mai tari decat cei de pe masa din camera care sunt facuti aseara si in niste camera de toata frumusetea (2 stele)
Dimineata, trezirea a avut loc pe la ora 6 pentru noi si pe la 4:30 pt alti 3 – Capatan, Branescu si Tiganus
Treziti in halul asta, plecam intr-un vw transporter din 94, spre diferite locatii… Eu am avut norocul sau nenorocul sa pic in localitatea Sinmihaiu De campie, oarecum langa Marian – el a ramas langa un bar iar eu la 400m de el, la marginea satului langa un drum in renovare (multe camioane si basculante si excavatoare si toate cele).
Cele 12 ore petrecute acolo m-au umplut de praf si m-au facut sa ma mut 2 metrii mai incolo DUPA ce devenisem deja gri. Am vorbit vreo 4 ore la telefon, radeam unii de altii cat de rau eram toti plasati si cum unii nu aveau semnal si desenau pe masa, unii eram la 50km de cluj altii la 30 de baia mare si tot asa.

Nu stiu care e termenul medical pentru “căcare” insa am sa inlocuiesc acest termen cu un “x” in restul povestirii. Am folosit x-ul pentru a descrie ce-am simtit eu in a doua zi: Pentru asta am sa incep cu sfarsitul primei zile, adica cu fericitul moment in care omul cu masina a venit sa ne ia inapoi la Teaca, moment cand am realizat ca ma trece rau de tot x! Ajuns la pensiune, ne-am luat cu mancarea, berea si am uitat de x, m-am bagat la dus si m-am culcat. Trezit dimineata, mi-am adus aminte foarte bine de x-ul de aseara si am decis sa il rezolv, nasol a fost ca nu …sa zic asa…nu aveam chef, in criza de timp, am trecut peste si am ajuns intr-un nou sat, dupa ce am facut schimb cu ovidiu. Satul parca se numea Budesti, si era plin plin plin plin plin plin de oameni EXTREM DE OSPITALIERI! Acolo am dat peste adevarat problema a x-ului, cand o tanti extrem de ospitaliera mi-a oferit o cafea iar eu am acceptat..dai tata…rezista 9 ore cu un x cat o bomba atomica cand lumea iti ofera mere, carotfi prajiti si caldura casei de la tara iar tu preferi ploaia si frigul de la tara pentru a-ti face treaba corect …a numara masini.
Fericirea a sosit cand a venit nenea cu masina si eram la doar 2 ore distanta de un x legendar…pe un watercloset.
Cam atat despre numaratul masinilor in BN si despre ospitalitatea oamenilor de acolo, sper sa mai am de a face cu ei pentru ca sunt foarte tari!

In rest…am revenit la scoala, am fost la CPNT la sedinta…am aflat planul genial al lui bogdan de a se duce cu pluta pe nistru la vara, am stabilit ca in weekend mergem la o plimbare prin moeciu de sus si cam atat.

Restul e tacere! AAAAAA…am citit ziarul kamikaze caruia tin neaparat sa-i fac reclama, au scris un articol despre masini rare si cu stil -au bagat lotus esprit fabulos!

11.04.2010 Back in school

OK. N-o sa incep cu scoala deoarece am restanta din vacanta.

Deci: vacanta mea a inceput miercuri seara, meciul parca a fost Arsenal – Barca. In fine, nu mai stiu toate cele intamplate asa ca voi face rezumatul saptamanii rather than rezumatul fiecarei zile.

Ideea e ca in fiecare zi cu exceptia uneia am fost cu bicicleta, fie off fie on road. Bicicleta se tine bine, pedalele au inceput din nou sa faca zgomote deranjante insa restu-i bine, nu ma asteptam deloc de la o bicicleta DHS. Trebuie sa mentionez, insa, faptul ca am incercat sa scot pedalele pentru a repara defectiunea din butuc insa nu am reusit sa le scot. Daca nu voi gasi pe cineva cu o presa sa mi le scoata va trebui sa apelez la cineva cu un flex sa-mi taie axul :X suupeeerb!

Merg cu bicicleta in special pentru ca am cu cine, in weekend-uri vine Razvan acasa si o luam la pas iar in timpul saptamanii a fost Puik acasa care a tras de noi (de mine si de Cristi)

Seara de inviere (noaptea mai bine zis) ne-am petrecut-o la manastirea Dealu unde am urcat pe jos deoarece coada de masini era prea mare, slujba a fost ok deoarece nu i-am acordat atentie iar painea (anafora, anafura, cum i-o zice) a fost delicioasa (mai ales pentru ca a fost gratis si la indemana). Am observat ca daca aveai skill puteai sa agati gacici cu o simpla lumanare ) (30 bani) – noroc ca n-am skill.

Dupa manastire am ajuns in fata blocului iar de acolo am continuat traditia mancatului pe bordura numai 3 insi – eu cristi si addikk. Asta m-a ofticat putin pt ca am pregatit un borcanel de condimente, nu ma asteptam sa fim doar 3…c’est la vie, macar s-a continuat traditia si anul asta.

Acasa mi-a placut deoarece nu m-am plictisit mai deloc: cand n-aveam ce face ma jucam zeus – poseidon sau dota sau ma uitam la lost sau la chuck sau la supernatural sau la orice, de exemplu avatar frumos film, pacat ca am auzit foarte multe despre el dinainte.

Cand am plecat de-acasa am sters garena pentru a nu mai avea tentatia de a juca dota…joc mult prea mult si imi provoaca placere prea mare :-&. nasol!

Cu mingea ne-am jucat doar 2 zile…2 zile baschet si 1/2 zi tenis cu piciorul (patrat). M-am simtit foarte bine sa fiu din nou acasa si sa fac exact aceleasi lucruri ca acum 3-4-5-6-7 ani…e ca o perioada buna din viata despre care nu numai ca iti aduci aminte cu drag ci si o traiesti. Foarte tare, ma intreb cand o sa ma bag la o pititea :X

Seara de marti a rezervat o surpriza…mai degraba neplacuta. Arsenal si-a luat-o rau de la Messi, 4-1 mai exact. Dupa meci, insa, lucrurile au fost mai diferite=> ne-am indreptat spre priseaca unde am jucat pinga ponga si apoi poker…norocul(sau nenorocul) meu a fost ca nu am jucat pe bani ci pe…pahare de vin.

Din acea seara tin minte doar faptul ca jucam poker si ca apoi m-au trezit astia sa plecam. Ciudat faptul ca nu-mi amintesc sa se fi terminat pokerul, sa fi adormit sau sa fi facut orice altceva.
In drum spre casa, cu taxiul, am ras fara oprire, doar eu, nu mi-e prea clar de ce insa imi aduc aminte perfect faptul ca am ras fara oprire pana acasa.

Urata a fost trezirea…a avut loc pe la ora 12 cu o durere MASIVA de cap, durere ce m-a obligat sa continui somnul pana pe la 5 cand trebuia sa ajung la club la Chindia. Aia a fost singura zi din vacanta in care nu m-am suit pe bicicleta. Alcoolul n-o dauna grav sanatatii dar mobilitatii clar!

O sa inchei aici acest post deoarece raman fara timp. trebuie sa ajung la DT. 4 ore de seminar…just lovely, am ramas si fara mina deoarece am masurat-o cu micrometrul la laboratorul de fizica si…am masurat-o prea tare =)) pa pa!

07.04.2010 Amanare

Ma scuzati ca nu scriu pe blog dar, spre surprinderea mea, nu am timp s-o fac ceea ce inseamna ca sunt ocupat ceea ce e foarte foarte bine! URA!

O sa zic doar ca am castigat 250 lei la pariuri…am pus 10 lei pe un 3-2 Manchester – Bayern…

P.S. Neaaah…inca mai sunt mahmur.